Californication I. Drumul

Am mers în Santa Clara, California, la începutul lui noiembrie, la „High Performance Academy”, o serie de conferințe de trei zile și jumătate susținute de Brendon Burchard, unul dintre cei mai buni profesioniști actuali din zona marketingului personal. Conferința a fost nu doar o experiență, ci o schimbare în sine.

Eram nerăbdător să plec, așa că mi-am planificat timpul cu mare atenție încă de la început. Cu o săptămână înainte de plecare aveam deja cinci zile goale în agendă. În plus, cu renovarea Mansardei eram pe final și urma să avem primul eveniment pe 15 Noiembrie, după ce mă întorceam. Până la urmă, tot m-am trezit cu un mail urgent: ceva ardea în săptămâna 24-31. Așa că am jonglat și cu treabă și cu bagaje. Ultima sesiune de coaching am avut-o chiar pe 31 octombrie.

Decolez din București la prânz. Zborul are oprire în Munchen, așa că am 2 ore la dispoziție să sorb o bere Weiss și să cumpăr magneți bavarezi.

În avionul de San Francisco nimeresc foarte bine, „la picioare lungi” (cum sunt poreclite puținele locuri 100% comode și totodată cele mai vânate), mulțumită prietenului meu Relu (de la J’Info Tours). Mai mult decât atât, am un vecin austriac foarte agreabil, care lucreză ca fizician în Sillicon Valley. Profit de cetățenia lui americană și mă inițiez în cunoașterea locurilor pe care urmează să le văd a doua zi, dupa cele 11 ore de zbor. Îmi sugerează să aleg între a vizita podgoriile și a colinda pe autostrada 1, care merge pe malul oceanului. Pentru unul ca mine, pasionat de vinurile roșii, ce putea fi mai greu?

Aterizăm dupa 10 ore, cam cu o ora mai repede, trecem prin formalitățile americane, și ajung la ieșire mai repede decât era anunțat.

După nici 10 minute apare și Dragoș, amicul nevestei mele, la care urma să stau, și care mă conduce spre mașina pe care mi-o va împrumuta cu generozitate în urmatoarea săptămână (mașina era a soției sale), o Toyota Prius. Așa am devenit brusc ecologist. La fel de brusc îmi dau seama că pentru a sta la volan trebuie să-mi iau gândul de la podgorii. Ce nebun s-ar duce la vie și nu ar degusta?

Acasă mă așteaptă doar Mădă, soția lui Dragoș. Cele două fete ale lor deja dorm. Destupăm o sticlă de rachiu de pere cumpărată recent de la Viena și încep acomodarea.

A doua zi la 6, în zori, am oră de coaching la ICA, unde sunt trainer și, interesant, nu îmi e greu să mă trezesc.

Decizia pentru acea zi a fost simplă. Pentru că nu puteam vizita podgoriile fără să și gust, am ales varianta unui traseu spre Monterey, via Santa Cruz, cu continuare spre Carmel.

După micul dejun cu fetele, plec  spre Santa Cruz, pe un drum șerpuit prin păduri de pini. Mai târziu ajung într-o parcare mare, pe un dig lung de 1 km, la capătul căruia se află ceea ce se numește „Sanctuary”, un loc de adunare al leilor de mare.
După vreo două ore de poze și discuții cu leii, am luat-o spre Half Moon Bay, preț de circa 50 de mile. La un moment dat îmi dau seama că îmi curge nasul îngrozitor, probabil alergie din avion, așa că în ciuda celor 25˚ C de afară îmi iau un „clam chowder” fierbinte – o supă groasă de scoici cu crutoane. Minunată! Apoi merg prin printre magazinele locale și găsesc o mulțime de suveniruri  făcute de artiști locali. Evident, găsesc și chinezării, unde nu sunt?

GPS-ul mă duce pe un alt drum decât vreau eu, dar până la urmă ajung. E o plajă superbă. Doi surferi în costume se chinuie cu valurile mici. La măsuțele de picnic stau familii care se bucură de soare și de un grătar rapid. Eu am un pachețel făcut cu grijă de Mădă, dar aproape îl pierd în favoarea unui pescăruș hrăpăreț.

La întoarcere o iau pe Skyline Boulevard. O experiență unică. Drumul se unduiește până în San Jose, trec prin Cupertino, depășesc celebrul magazin Apple, dar fiind flămând nici nu iau în calcul o oprire.

Seara am deschis o sticlă de Zinfandel, un vin roșu californian sec și am început pergătirile pentru prima zi de academie.

Am adormint cu dorința de a reveni, poate pentru mai multe zile, împreună cu Raluca și Ana, fiica mea. Păcat că la 3 dimineața deja nu-mi găseam starea. Te voi învinge, fusule!

[continuarea]