De ce nu functioneaza metodologiile tip ‘’framework’’ in situatii reale?
Am preluat acest comentariu de la participantii pe care i-am avut in ultimii 5 ani in intalniri de grup, aici incluzand si seriile de studenti avute la ICA Balkans, care respecta criteriul de diversitate si chiar proportia ridicata de prezenta feminina si comunicare deschisa fara constrangeri.
In anii 1997-2000 prezenta trainerilor si a consultantilor era masiva si aveai impresia ca multe persoane se orienteaza inspre oferirea de solutii si pregatirea altora. Evident ca majoritatea solutiilor erau importate si adaptate la piata noastra. Sau cel putin asta era promisiunea. Asa au fost obtinute foarte multe proiecte pentru pregatirea managerilor. In 2008 chiar piata atingea peste 40 milioane de Euro ca dimensiune si jucatorii se asteptau la cresteri.
In acest context isi face locu si coaching-ul, timid la inceput, nebagat prea mult in seama, proiectele de dezvoltare fiind in continuare axate pe training.
La nivel de leadership executiv insa si in cateva companii globale se accepta programe de coaching si clientii observa ca eficienta si mai ales ce se intampla in viata reala de organizatie este diferit si mult mai palpabil.
Incepand cu 2013-2014, odata cu inmultirea numarului de scoli de coaching, a crescut foarte mult si numarul de coach-I din piata, insa si aici ca si in cazul trainingului, majoritatea se focuseaza pe proces si metoda, fara a urmari aplicatia, si mai ales intoarcerea investitiei.
Intreaband beneficiarii acestor programe care se bazeaza numai pe framework-uri, foarte putini pot enumera rezultate palpabile prezente dupa programele de multe ori foarte scumpe si consumatoare de timp.
Un exemplu recent, pe care l-am intalnit intr-o fabrica de nivel global, a fost urmatorul: in faza de inceput a proiectului de coaching pe care urma sa-l desfasuram la nivel de manageri, conducatori de echipe, primul lucru cu care am fost intampinat a fost: ‘’inca un program de imbunatatire a noastra…de 5 ani suntem bombardati cu metode si programe…’’
Intrebarea care se pune catre cei care promoveaza aceste ‘’frameworkuri’’ este simpla, ce fel de experienta produce programul si mai ales cu ce eficienta, pentru ca cei deschisi iti vor spune clar, realitatea este diferita la noi.
Ca si in alte domenii, sa zicem de exemplu stil de viata echilibrat, sau managementul greutatii, orice tip de reteta sau dieta va avea un impact limitat, insa evident ca cine are o problema serioasa doreste o rezolvare cat mai rapida.
Si aici incepe de fapt totul. Daca, coachingul acum 10 ani nici nu era prezent pe lista cumparatorilor de servicii de acest gen, acum incepe sa-si faca loc.
Insa din nou, neintelegerea rolului coaching-ului si mai ales abordarea companiilor care s-au adaptat cererii oferind solutii de training generice, ambalate ca educatie, vor influenta negativ eficienta meseriei in sine. Odata ce ti se promite un rezultat magic prin nu stiu ce reteta, care nici macar nu este originala, este o chestiune de timp sa realizezi ca ai ramas la fel, dar fara bani.
Cand lucrez cu manageri care doresc sa practice coaching sau sa-si integreze abilitati in jobul curent, le ascult asteptarile, si da isi doresc sa controleze tot de la inceput, insa le explic ca vor reusi daca isi aloca timp, minim un an pentru a asculta, practica, primi feedback si atunci cand sunt complet edificati vor reusi sa-si deseneze propriul model de abordare.
Acesta este un drum si o invitatie. Evident ca cine nu are rabdare poate cumpara orice training, insa va primi un pachet de informatii ce nu vor intalni mereu realitatea.
In ultimul timp am observat ca firmele de training se orienteaza catre zona de echipe, ceea ce va fi interesant de urmarit, pentru ca acolo chiar nu tine cu metodologii si povesti.
Tentatia e mare pentru ca multi traineri sunt facilitatori de procese si atunci isi imagineaza ca pot transfera multe si unei echipe.
Daca intrebi cum este mai usor sa livrezi rezultate raspunsul vine rapid, prin intermediul unei echipe, insa anecdotic sau trist este faptul ca echipele in piata noastra nu prea performeza desi au indivizi foarte bine pregatiti si capabili.
Explicam acest lucru, intr-o interventie recenta avuta la Varsovia, la conferinta ICF, si aratam ca in mod sistematic, lumea se preocupa de coeziune, motivare sau satisfactie si evident consuma resurse pentru asta, in final esuand si practicand jocurile de invinuire reciproca sau aliantele de tip bisericute impotriva leaderului.
Orice echipa trece prin mai multe etape, relativ singura. Masurarea oamenilor la un moment dat cu diverse chestionare si eventualul ‘’follow-up’’ prin sesiuni individuale acopera poate doar un timid inceput. Daca nu exista o continuare odata la 1-2 luni si stabilirea unor actiuni clare pentru perioada dintre sesiuni sansele de transformare sunt aproape inexistente.
Daca in cazul unui coach transformarea lui poate dura 1-2 ani, in cazul unei echipe putem estima minim 6 luni in care sistemul se echilibreaza, miza nefiind schimbarea imediata, ci pur si simplu intelegerea obiectivului comun si insusirea lui de catre intreaga echipa.
Pana la urma si in cazul eroului coach, miza este aceeasi. Degeaba ii oferi modele prestabilite, el devine constient de dialogul cu clientul in urma practicarii intense, a mentoringului si mai ales in prezenta supervizorului care ii ofera feedback.
Pot spune ca am dovezile active in piata. Sunt profesionisti in marketing si branding care au integrat coaching-ul, platforme digitale de pregatire si cativa activeaza impreuna cu noi in proiecte sectoriale.
In privinta echipelor, avem cam un proiect pe an, in medie, si pastram legatura cu ei pentru ca odata trecuti in alta faza ne reintalnim si continuam.
Inchei cu o reflectie, pentru a avea o echipa discutiile trebuie ancorate in realitate, ori in ziua de astazi articularea adevarului este un sport periculos!
