Arta coachingului
- Trei termeni-cheie la final de aprilie
Cu cât se apropie mai mult ziua conferinței ICF din acest an, cu atât mă gândesc mai mult la schimbările pe care lucrurile despre care se va discuta acolo le-ar putea aduce. Nu mă aștept să fie niste schimbări mari. De fapt, ar putea fi atât de subtile încât nimeni să nu le observe.
- Elementul lipsă
Simt nevoia să explic un pic filozofia din spatele acestui eveniment la care, de altfel, eu și Raluca, soția mea, am lucrat destul de mult în ultima jumătate de an.
Chiar titlul („arta coachingului” drept „elementul lipsă din leadership”) este, în sine, centrul, esența conferinței. Pornim de aici pentru că mie, cel puțin, mi-e din ce în ce mai clar că leadershipul, chiar și cu o serie de componente emoționale, rămâne o practică ce pleacă din cap și nu din suflet. Elementul necesar leadershipului autentic este încrederea, iar încrederea autentică nu se poate obține (decât în cazuri rarisime) fără coaching.
Nu spun că fără coaching nu pot exista lideri autentici, ci mă refer la faptul că prin coaching se poate ajunge mult mai ușor – și în același timp, natural – la încrederea de care liderii au nevoie pentru a-și putea asuma statutul. E vorba atât de încrderea altora în ei, dar mai ales de încrederea în propria persoană. Iar prin coaching, oamenii învață să aibă și să ofere încredere.
- Coaching & artă
Arta e rezultatul sau procesul deliberat al aranjării unor elemente (de multe ori cu încărcătură simbolică) într-o ordine și într-un mod menite să impacteze simțurile, emoțiile și mintea. Desigur că arta coachingului este, într-un fel, impropriu spus. Dar e spus așa deliberat. În meseria aceasta, devenită din ce în ce mai populară și pe plaiurile noastre, provocarea va fi aceeași: e mai simplu să „forțezi” oamenii decât să-i hrănești emoțional, așteptând să capete încredere. E mai ușor să induci, decât să aștepți apariția naturală a evoluției.
Coachingul e ca în dans. Fiecare partener depinde de celălalt și legătura emoțională implică un soi de catharsis, deoarece schimbările se produc în subconștient. Clientul este însoțit spre potențialul său autentic și nedescoperit complet. Dar nu este forțat. Coachul acționează în subconștientulul său, producând niște scurtcircuite, care aduc la rândul lor niște efecte. Este ca atunci când desenezi ceva, pe o foaie de hârtie. De fapt, tu îți deblochezi subconștientul și te conectezi la sinele tău.
- Mai multă artă
Procesele de care spuneam mai sus sunt cu atât mai naturale și subtile pentru cei care iau în considerare adoptarea unor tehnici conexe, cum e storytellingul. Astfel, ei pot ajunge mai ușor la esența lucrurilor și îi poate conecta mai ușor emoțional pe oameni. Când vreau să schimb perspectiva cuiva, ceea ce generic vorbind se numește reframing, îmi e mult mai ușor prin aducerea în scenă a unei povești/ scenariu. Despre asta va vorbi mai mult Lisa Bloom, în prima parte a conferinței: „Storytelling – An Inspiring Coaching Tool for Diversity and Empowerment”.
Troy Yorke, în schimb, va pune accent pe o tehnică dezvoltată chiar de el: „The Art & Brilliance of our Multi-Faceted Selves: Opening New Frontiers in Coaching and Relationship Work with Emergent Essence DynamicsTM“. Potrivit lui Troy, există 5 niveluri ale conștientizării în arta practicării coachingului:
- conștientizarea pasivă
1. nivelul eu: eu cred, eu simt (ascultare puțină)
2. nivelul tu: ce văd eu la tine, ce îmi spui tu, ce simt eu la tine (ascultare 70%)
3. nivelul spațial (global): când poți simți și mediul înconjurător
- fast track coaching (în principiu, aici se află cei care fac din coaching o artă)
4. nivelul relațional: se ajunge foarte ușor la relația clientului cu alte personae
5. potențialul: finalitatea, accesarea efectelor unei relații a clientului cu o altă persoană
Vă aștept cu drag la conferință , pe 28 aprilie, de la 9:15, la Hotel Caro. Și dacă nu te-ai înscris încă, trimite-ne acum un e-mail la raluca.chinole@iconsultants.ro.
