Nevoia de a mă simţi bine & teama de durere

Nu sunt – și n-am fost niciodată – genul de persoană care se trezește la 5 dimineața și pleacă să facă jogging prin parc.

Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu cei care fac asta – ba chiar îi admir și, în plus, eu însumi obișnuiesc să mă trezesc foarte devreme. Dar eu pur și simplu nu sunt așa. În schimb, n-aș renunța pentru nimic la diminețile când ies în grădinița din fața casei ca să trebăluiesc făcând nimic (cum ar fi să tund plantele). O fac nu pentru că trebuie ci pentru senzația de calm pe care mi-o dă și pentru faptul că așa mi-e cel mai ușor să mă gândesc atent la mine, la ce simt. Îmi place să fac asta.

De altfel, îmi plac o mulţime de lucruri. De la gadgeturi la gătit şi de la stat singur la interacţionat cu oameni. De exemplu, îmi place să lucrez cu clienţii mei, cu participanţii de la seminarii, îmi place când învăţ lucruri noi, mai ales dacă se petrec într-o atmosferă colectivă.

Povestea plăcutului?

Faptul că ne dorim să ne placă ceea ce facem este complet normal. Tendința asta ne hrănește nevoia de a reuşi, de a avea succes, care cum altfel se pot concretiza? Când aud pe cineva spunând „îmi place ceea ce fac” se petrece ceva în mine, simt puterea ce răzbate din vorbele acelea.

Pentru fiecare însă, plăcerea vine din altceva. Mie, de exemplu, îmi place să gătesc, să mănânc, să citesc o carte bună, să stau în grădină. Și-mi mai place să fiu cât mai independent, să călătoresc, să nu dau socoteală nimănui, să-mi fac singur programul şi, evident, să fiu apreciat/ lăudat.

Înapoi, pe vremea când eram angajat, cele mai bune momente erau cele în care fie lucram cu cineva din echipa de vânzări, fie participam la un meeting de sales de peste hotare, ori eram implicat într-un program de certificare extern şi intram în contact cu oameni de afaceri străini. Din păcate, erau perioade scurte, pentru că trebuia de fiecare dată să mă întorc la planificare şi promovare, treburi administrative care – deși foarte importante – nu sunt atât de „fun” pentru mine.

Durerea

Durerea, în cazul de față, se naște din firca de a nu ne irosi timpul făcând lucruri care nu ne plac. Este inversul senzaţiei de bine și apare sub diferite forme. De multe ori este doar o senzație de disconfort. Ca atunci când, fără vreo explicație clară, începi să nu-ți mai găsești locul în scaun, devii agitat, nervos, le reproșezi altora ceea ce nu înțelegi tu în acel moment și, mai ales, amâni la nesfârșit un lucru care crezi că-ți va fura plăcerea.

Dacă însă treci la lucru și îl faci, îți vei da seama cât de ușor este de fapt.

Pe mine, de exemplu, mă doare lipsa succesului rapid şi lipsa răbdării de a-mi atinge obiectivele. Sunt lucruri care mă fac să mă tem că s-ar putea ca succesul meu – așa cum mi-l doresc eu – să nu apară. Durerea vine și din teama de a face lucruri care nu îţi plac, de fapt și se ivește când îţi dai seama de potențialele efecte negative ale lucrurilor care scârţâie în viața ta.

Dar, pe de altă parte, aici este și secretul. După cum spune și renumitul coach Steve Mitten: „trebuie să iubeşti ceea ce-ţi place şi să accepţi ceea ce nu îţi place”. Cu o notă personală, eu cred că este vorba de concentrare. Mută-ți „privirea” dinspre ceea ce nu ai spre ceea ce ai, dacă vrei să găsești soluții. Dacă te concentrezi pe  lucrurile negative , oare nu e normal să te doară? Dacă privești toată ziua un zid cu tencuiala căzută și desenat de grafferi, oare o să te simți bine?

Pentru a face și lucrurile mai puțin plăcute, eu folosesc to do-ul zilnic și încerc să planific în calendar, la fiecare sfârșit de semestru, evenimentele cu orizont de timp de până în 6 luni. În ceea ce privește lucrul cu alți oameni, pentru mine funcționează foarte mult strategiile agreate de comun acord și transpuse în hărți de procese de tip mind map. În esență, ține de felul cum privești lucrurile și de cum vei reuși să le combini.

Tu ce parere ai?