Primul ceas

Mirosul de cozonaci proaspeti mi-a readus sentimentul pe care il incercam cand sunam la usi de gospodari, in copilarie, la Roman.

Eram la scoala si in vacanta de iarna plecam la bunici in Moldova, unde aveam prietenii de acolo, Sandu, Bogdan care venea si el la bunici, din Medias. In preajma Craciunului copiii incepeau repetitiile pentru plugusor, capra sau ursu’ depinde ce grup aveau.

Eu eram inalt pentru varsta mea asa ca am fost ales sa joc ”capra” adica sa fiu capra. Am sunat la multe usi de oameni si mai instariti si foarte saraci, si am primit foarte multi bani desi pe vremea aceea se traia greu.

Parca aud strigatul: ”hai invarte-te caprita, ta, ta, ta caprita ta”

Cu acesti bani mi-am cumparat un ceas rusesc Slava, cu calendar si foarte mandru l-am aratat la scoala in Bucuresti. Colegii mei instariti au ras de mine, evident si atunci erau multi copii cu ceasuri elvetiene si parinti bogati, insa eu am fost foarte fericit cu ceasul meu castigat din banii de capra, asa ca de cate ori se fac cozonaci la mine, ma napadesc amintirile.

Sarbatori Fericite !