4 dorințe respectate

Această dimineață însorită de februarie, când soarele intra nesătul pe geamul de deasupra biroului meu și scalda întreaga mansardă în lumină, îmi aduce o surpriză în mansarda mea de lucru, primesc pe email o cererere de întâlnire pentru înscrierea în programul academiei noastre de coaching.

Mă bucur – ca de fiecare dată – și o invit pe tanara aplicantă să ne cunoaștem și să vedem dacă putem lucra împreună. Până aici, nimic senzațional, am putea spune, chiar dacă asta ar putea foarte bine să fie, probabil o situație în care mulți manageri se regăsesc astazi. Mai exact, acel moment despre care nu ne vorbește nimeni, când perspectiva jobului zilnic de corporație nu mai aduce mulțumire. Ba poate chiar să prezinte riscuri, cum ar fi schimbarea șefului, CEO-ului, a proprietarului sau depașirea unui prag critic de 40 de ani. În cel mai rău caz, poate fi vorba de o restructurare.

Desigur că există și “cel mai bun caz”, atunci când e pur si simplu interesul activ sau o nevoie acută de coaching în propriul departament.

Nu trec multe zile și, cu ceaiul verde aburind în față, mă pregătesc să ascult povestea, și observând starea de ușoară agitație a persoanei din fața mea, aștept prima declarație de intenție.

Ceea ce îmi spune mă surprinde și totuși rămțân atent pentru că sunt sigur că e doar începutul!
‘’Îmi place foarte mult ce fac”, începe ea. “Am un job bun și sunt apreciată de șeful meu, însă în curând va fi schimbat, și eu mă înțelegeam foarte bine cu el. În rețeaua noastră internațională există foarte mulți coachi certificați și cred că ăsta poate fi urmatorul pas și pentru mine’’.

Eu ramân în această poveste și devin curios întrebând cum lucrează și ce program de lucru are. Evident că este un program de multe ore, și nu îi rămâne foarte mult timp decât doar seara târziu sau poate în weekend.

“Păi cum facem cu timpul”, întreb eu nesigur, curios? Observ că este destul de limitat acum, ce variante avem?

“Simplu”, îmi spune ea. “Vreau să fiți flexibil și să am acces oricând la cursuri!”

Se pare că nu ajunsese cu această cererea la mine întamplator. O întreb dacă a verificat în piață alte școli. Îmi spune că a descoperit că majoritatea sunt cu date fixe, din cauza trainerilor, care vin și pleacă și nu prea există flexibilitate.

În plus, mergând la un workshop de informare, imi spune ca a observat mulți aspiranți cu experiențe reduse, și cumva că nu se regăsește în acel mediu.

“Cum ar trebui să fie experiența ca să merite, intreb eu?

Îmi doresc intimitate, atenție și conversații cu persoane ca mine. Știu că poate fi cam mult, dar asta caut”, îmi spune ea, fixându-mă cu privirea.

Moment în care eu mă relaxez și întreb detașat:

“Presupunând că am avea așa ceva aici, cănd puteți începe?”

Acesta e momentul când observ agitația ei crescândă și primesc un răspuns repezit și neașteptat. :

“Vreau să verific cât costă și dacă într-adevar îmi aduce ceea ce vreau eu, vă dau de veste. Pentru că știu ce oferă alții chiar și în afara țării și sunt ușor confuză.”

Raspunsul meu și continuarea poveștii în articolul următor.

Va urma…