Noua generație: un nou răsărit

 

“Întotdeauna ne-am definit pe noi înșine prin abilitatea de a depăși imposibilul. Și păstrăm cu noi aceste momente, cele în care îndrăznim să țintim mai sus, să spargem bariere, să ajungem la stele, să transformam necunoscutul în cunoscut. Păstrăm aceste momente drept cele mai înalte rezultate. Dar le-am pierdut pe toate.

Sau poate doar am uitat că înca suntem pionieri. Că abia am început. Că cele mai mari reușite ale noastre nu pot fi în spate, pentru că destinul se întinde înaintea noastră.”

Este unul dintre citatele mele preferate din Interstellar, un film despre răsăritul unor noi timpuri în care o mână de curajoși pornesc într-o călatorie spre necunoscut.

Tot așa și eu. Spre sfârșitul destul de complicat al lui 2012, plin de evenimente nu neaparat încurajatoare, faceam către cei curajoși o invitație de a se îmbarca într-o călătorie. Una fără garanții privind momentul sosirii, plină de neprevăzut, dar probabil calea către o nouă viață.

Cei care au răspuns provocării s-au luptat cu ei înșiși și au reușit nu numai să ajungă la final, ci și să obțină confirmari privind nivelul lor de performanță. Ce altceva te poate seta mai mult pe drumul tău decât o școală de coaching internațională?

Pentru primii 2 ani de activitate în peisajul autohton, iată că o nouă generație de profesioniști în coaching confirmă și continuă după absolvire călătoria care încă e abia la început. Acest rasarit dezmorțește o piață care avea nevoie mai mult decât de orice de un suflu nou.

Fara o ordine anume: Daiana Stoicescu, Dan Staicu, Leo Manea, Anda Suta, Judit Hardaut și Daniela Croitoru au atins primul nivel de certificare ACC (Associate Certified Coach), în urma programului de mentoring ICF desfasurat in Coaching Attic, iar Bianca Vlad și Madi Radulescu au inaugurat seria de acreditari obținute de noii studenți ICA Balkans. Nu pot sa nu-i remarc pe Marius Sîrbu, Viorel Apetrei sau Raluca Chinole, care au obținut treapta a 2-a, de PCC (Professional Certified Coach).

Și dacă nu era destul, în plan personal pot spune că 2014 mi-a adus și satisfacția livrării unui proiect global, în care am lucrat cu o echipă din țările nordice si Polonia. La începutul anului trecut, ne întâlneam în Copenhaga pentru a lucra la povestea conferinței globale ICF  din septembrie, de la Malmo. A fost nu doar o călatorie cu descoperiri și eforturi. Acele momente petrecute împreună ne-au inspirat și ne-au dat tăria să trecem peste toate dificultățile unui proiect de voluntariat în care, fără să ne cunoaștem, am reușit să organizăm o conferință memorabilă cu invitați de geniu si multe prezentări de exceptie.

Primul moment important a avut loc însă în luna mai, la Riga, unde am răspuns invitației primite de la capitolul ICF Letonia. Aici am lucrat cu un grup de top manageri și CEO, urcând pe scenă cu un keynote pe tema Conversațiilor Dificile care transformă orice experiență, oricât de dificilă ar fi.

Tot în Septembrie, la Conferinta ICF, i-am avut într-o sesiune virtuală pe Alan Seale si Andrea J.Lee, experientă care mi-a demonstrat că, in ciuda barierelor tehnice și culturale, am reușit să lucrăm cu sala plină virtual.

În noiembrie am început cu o noua serie de studenți călătoria pentru 2015, care se anuntă plin de evenimente și momente de sărbătoare.

Devine clară direcția pe care “nava” ICA Balkans a pornit-o, cu manageri experimentați în domeniile lor la bord, oameni curajoși care acceptă încercările prin care trec și se perfecționează pentru marele salt care va urma după absolvire.

În ceea ce mă privește, 2015 înseamnă jumatate de secol de viață, 10 ani de coaching și simt că incă este mult de văzut și de făcut, pentru că la nivel de experiențe suntem încă în copilarie.

Așa cum zice Cooper, în Interstellar, “Obișnuiam să ne uităm către cer și să ne întrebăm despre locul nostru printre stele. Acum privim în jos la locul nostru în țărână.” Eu zic că e momentul potrivit să ne ațintim din nou privirea în sus, spre acest nou răsărit.

Te invit să rămânem împreună și în 2015 și sî scriem această poveste pe care o numim viață.