2013: Rezultate si mic dictionar despre piata de coaching

Îmi plac rezultatele. Le respect. Și, desigur, le contorizez. Dar nu le pun pe un piedestal. Pentru că știu că sunt trecătoare.

Cu toate acestea, pe măsură ce se apropie finalul de an și, încet-încet, cele 24 de ore ale unei zile încep să îmi fie îndeajuns, observ că am timp să-mi încolțească tot felul de gânduri despre ce am făcut în ultimele 12 luni. Sau chiar mai în urmă.

Azi, în timp ce-mi beam ceaiul, mă uitam pe geamul din Mansarda de Coaching, la copiii înfofoliți care ieșiseră la joacă în parcul Romniceanu din Cotroceni, la cele minus trei grade. Mi-am adus aminte despre cum am transformat mansarda dintr-un birou personal într-un loc plăcut, cald, primitor și prietenos. E locul unde am organizat anul acesta sesiuni de supervizare, info meetings și workshopuri de coaching.

Și, una peste alta, este un simbol al rezultatelor I’Consultants din ultima vreme, unde un mare accent cade pe serviciile nișate. În doi din ultimii cinci ani (2008 și 2012) am atins șase cifre, în condițiile în care peste 80% dintre venituri au fost din serviciile de coaching – de peste două ori mai mult decât media globală, de 47.000 $, conform unui studiu International Coach Federation (ICF) din 2012.

Cifrele astea mă fac să mă gândesc, inevitabil, la piața locală de coaching și trebuie să vă spun că, pentru breaslă, povestea anului 2013 nu este una chiar atât de frumoasă.

E al patrulea an în care efectele crizei din 2009 încă trag în jos cererea de servicii de coaching. La nivel operațional, corporațiile păstrează coachingul doar pentru niveluri ierarhice superioare, continuând să le ofere traininguri celor mai mulți angajați ca formă de dezvoltare.

Dar, chiar și acolo, programele suferă unele schimbari, fiind înlocuite cu programe de tip „academie”. Ce înseamnă asta? Mai puține zile successive de curs în sala de training, mai multă activitate practică, studii de caz și un examen final.

Partea bună e că un număr tot mai mare de companii încep să-și dea seama că pot extinde proiectele care conțin servicii de coaching cam până la nivel de talente – adică managerii cu potențial, care au promovat recent și care în general au puțină experiență tactică.

În ultimii cinci ani, dintre programele de lungă durată ale I’Consultants, cinci dintre companiile mari au ales proiecte de leadership coaching, iar în ultimii trei ani, trei clienți au ales proiecte de team coaching și trei au mers pe academii de vânzări.

Un studiu Stanford University din 2013 („Executive Coaching Survey”) arată că 96% din CEO au nevoie de un coach, dar numai unul din trei obțin unul. (între noi fie vorba, iată cifrele care arată potențialul și oportunitatea din piață!). De cele mai multe ori, conducătorii nu au abilități de ascultare și înțelegere, sunt izolați, au dedesubt sute sau mii de oameni și au nevoie de cineva care să-i ajute să se reconecteze cu ei.

Echipele de board, care se concentrează în general pe abordarea comandă și control, trebuie să-și îmbunătățească stilurile de conducere, prin introducerea stilurilor vizionar, democratic (suedez) sau chiar de coaching. Cred că o astfel de schimbare – și o spune chiar și Daniel Goleman, în cartea sa, „Primal Leadership” – ar conduce la îmbunătățirea climatului și, inevitabil, a rezultatelor echipelor.

Pe de altă parte însă, companiile nici nu ar putea avea foarte mulți oameni implicați în programe de dezvoltare, precum sunt cele de leadership. Pentru că schimbările profunde nu se pot produce atât de repede, ci mai degrabă gradat, incremental, și mai ales cu ajutorul unor oameni-cheie.

Este, de altfel, unul dintre motivele pentru care anul acesta am pornit ICA Balkans, ramura din Balcani a International Coach Academy (ICA), una dintre cele mai cunoscute școli de coaching din lume. Ne-am dorit să susținem astfel profesioniștii din piață să-și finalizeze acreditarea pentru a pătrunde și mai adânc în scheletul adesea rigid al companiilor. E dificil să contractezi multe firme diferite, fără o specializare în coaching pe acea nișă și fără capacitatea de a înțelege anumite procese de coaching specifice acelor business-uri, ca să te poți adapta astfel la felul cum este organizată firma-client în contextul ei de piață.

De aceea, în 2014 vom continua ICA BAlkans, cu cele 3 tipuri de programe: două pentru coachi în formare și unul pentru nivelul avansat. În plus, vom deschide Mansarda marțea, pentru întâlniri de coaching, supervizări, peer coaching și alte evenimente, care acum sunt puse la dospit. Și mai plănuiesc și câteva programe specializate de leadership și team coaching, plus două de tip Marstemind, unul la schi în Bulgaria și unul la mare în Grecia, cum a fost cel din toamna asta!

Între timp, mi se pare că se animează o altă zonă a pieței de coaching: aceea a proiectelor, asociațiilor și ONG-urilor. Chiar dacă adesea e vorba de proiecte pro-bono, și mulți dintre cei implicați nu sunt coachi acreditați, există un beneficiu indubitabil în acest val. Educația, prin noua paradigmă de învățare, din interior către exterior (adică oameni care învață la nivel global, în propriul ritm, setându-și singuri orele de curs și nivelul de încărcare) și care este specifică coachingului, poate aduce o schimbare de percepție într-un domeniu cocoșat de scheletul inflexibil al vechiului sistem.

Revenind la piața de coaching, chiar dacă rămâne în general la corporații, sunt și antreprenori puternici care încep să se ridice și în care eu cred cu tărie. În ciuda hățișului de taxe care îi poate tăia oricui apetitul de dezvoltare pe cont propriu, ei încep să ofere un nou soi de servicii complexe – consultanță combinată cu abilități de coaching – care-i ajută să construiască relații de business puternice și să deschidă drumuri spre noi clienți. Pentru că, dacă e un lucru de care-mi dau seama, de la geamul din Mansarda de Coaching, privind înapoi spre experiențele și rezultatele din ultimii ani, este că pe piață nu trebuie neapărat să existe loc. Uneori, ți-l faci singur.