Cafea si coaching

Puterea lui a alege

In coaching se pune de multe ori intrebarea “ce alegi?”. Si nu se pune degeaba. E menita sa ii determine pe oameni sa treaca la actiune. E bine.

Alegerea este intotdeauna la indemana noastra. De cele mai multe ori insa, alegem sa nu alegem. De ce? Pentru ca reprezinta o promisiune prea mare pe care ne-o facem? Pentru ca daca am ales nu mai avem pe cine/ce sa dam vina? Daca nu e alegerea buna imaginea noastra are de suferit? In ochii cui? Cum mai putem fi perfecti daca am gresit?

Dar ce se intampla cand nu alegem? Cine suntem de fapt? Cine face alegerile pentru noi in acel moment? Incotro ne indreptam? Cine si ce devenim?

Si daca am ales si am gresit? Si daca am ales si n-am gresit?

Avem puterea de a alege. Fiecare alegere ne face mai puternici, ne aduce mai aproape de ce ne dorim. Fiecare alegere ne aminteste cine suntem si unde ne ducem.

Alegeti!

Puterea lui a recunoaste

Ce ne trebuie ca sa recunoastem unde suntem acum? Ce ne trebuie ca sa recunoastem unde vrem sa ajungem? Cat ne trebuie ca sa recunoastem unde suntem pe drumul spre telul final? Cat ne trebuie sa recunoastem ca am gresit? Unora mai mult, altora mai putin. In ambele cazuri avem nevoie de curaj si un exercitiu de sinceritate.

La ce ne foloseste?

Daca intradevar vrem sa mergem inainte, sa fim mai buni in ceea ce facem, sa avem relatii deschise si de durata cu cei din jur, sa fim o sursa de inspiratie, e bine sa recunoastem din cand in cand cine, ce si cum suntem?

Ce se poate intampla? Putem fi considerati slabi, vulnerabili, fara personalitate….

Oare?

Daca stim cine suntem putem fi cateodata si vulnerabili, cateodata slabi, cateodata emotionali. Daca stim cine suntem, puterea de a recunoaste este o calitate.

Puterea de a ne exprima sentimentele

Ce sunt astea? In lumea corporatista de astazi asa ceva nu exista. Cum poti sa-ti exprimi sentimentele la birou? Lumea o sa creada ca ai innebunit.

Asadar e mai bine sa le ascundem, sa ne prefacem ca nu exista. Ne fac sa ne gandim prea mult la cei din jurul nostru si prea putin la noi. De fapt, la birou trebuie sa ne gandim numai la ce si cum facem. Cat facem. Nu avem voie sa ne gandim decat cum sa ne impartim ziua astfel incat sa nu cumva sa ratam vreo sedinta, sa nu cumva sa nu respectam termenele limita, sa nu cumva sa suparam seful. Ooops! Se enerveaza seful? Vorbim despre sentimente de furie, suparare, enervare si despre exprimarea lor? La birou?

Si daca genul asta de sentimente este relativ usor de exprimat de ce nu si cele pozitive? De ce nu-I putem spune unui angajat ca ne place, ca isi face treaba bine, ca e simpatic….

Nu, nu e bine. Din acel moment nu va mai depune efort, va fi prietenos, va refuza sarcini. Daca il tinem la colt macar se va lupta sa iasa de acolo.

©2017 Raluca Chinole