„Trebuie să reuşesc ” sau despre frica de eşec

Există momente în viaţă în care iei hotărâri cruciale pentru viitorul tău. Puţini însă reşusesc acest lucru singuri.

În general, atenţia noastră este fixată pe ceea ce facem zilnic şi pe lucrurile care nu ne aduc satisfacţii. Ne îndoim de suficienţa cunoştintelor pe care le avem şi ajungem să ne întrebăm dacă am avem şanse de reuşită. De menţoionat că un element-cheie este uitat întotdeauna in aceste momente. Şi anume o întrebare mai degrabă existenţiala: „cine sunt eu, de fapt?”.

Sunt cine cred că sunt

În 2006, când am început formarea de coaching, am fost abordat de un client – să-i spunem Ionuţ – care îşi dorea  să lucrez cu el la un proiect personal. Mai precis, îşi dorea să ajungă să fie încrezător în el însuşi în 6 luni din de zile, atunci când urma să părăsească ţara.

Care era profilul lui Ionuţ? Un tânar cu 7 ani de experienţă în vânzări, o poziţie sigură într-o multinaţională cu un salariu destul de bun, plus maşină de serviciu la dispoziţie. Surprinzător pentru un salesman, de-a lungul lunilor în care am lucrat cu el am observat şi latura lui mai puţin socială, fiind o persoană orientată catre detalii şi având un spirit justitiar puternic.

L-am întrebat iniţial cam ce motive are să plece din ţară în acel moment, şi mi-a răspuns că se simte neapreciat de către şeful său.  În noua ţară de adopţie (America) îşi dorea un job sigur, însă simţea că nu e pregătit pentru refuzuri, de aceea m-a rugat să lucrez cu el la partea de „a fi” – adică prezentare personală şi poziţionarea într-o situaţie de emigrant fără experienţă pe acea piaţă.

Mesajul personal

Unul dintre exerciţiile pe care le-am făcut cu el a fost acela de punere pe hârtie a viziunii sale în noua ţară, cu toate detaliile pe care el şi le dorea acolo. Această parte e decisivă în cazul celor care caută răspunsuri legate de o situaţie incertă din viitor. Prin efortul de a scrie, imaginaţia ia locul fricii de necunoscut. Ionuţ a reuşit – în câteva sesiuni – să proiecteze slujba ideală, casa pe care şi-o doreşte şi chiar stilul de viaţă în noua ţară.

Genul acesta de exerciţii îţi sparg blocajul: nu mai stai cu gândirea critică activată. În acelaşi timp, îţi rescrie o parte din programul tău în inconştient. Aşa încât, atunci când a ajuns la destinaţie, Ionuţ deja ştia ce avea de făcut.

O altă provocare a fost legată de mesajul lui personal, element decisiv în prezentarea la interviu, handicapul perceput de el (anume lipsa de experienţă) pe  piaţă nouă, a fost în timp transformat în oportunitate pentru noul angajament. Mesajul personal se referă la cine eşti tu însuţi şi e direct legat de poziţionarea ta în afară. Mesajul personal trebuie să explice cine eşti şi de ce eşti bun pentru un anume post.

Pasul cel mare

La final ştiam că Ionuţ este pregătit pentru marea încercare a vieţii lui. Ceva, în mine, ceva rezona cu situaţia lui. Poate senzaţia de neprevăzut pe care şi eu o incercasem cu cinsprezece ani în urma. M-am bucurat când m-a sunat, după terminarea relaţiei de coaching, şi mi-a spus că şi-a găsit un job acolo.

Cazul lui Ionuţ a fost cu atât mai special cu cât experienţa mea în coaching (mică la acea vreme), alături de propriul exemplu (la 26 de ani vedeam cu ochii unui emigrant Statuia Libertăţii) m-au ajutat să „simt” mai bine provocarea. Cel mai emoţionant moment, însă, a fost doi ani mai târziu, când l-am vizitat şi am recunoscut casa, curtea, pajiştea, grătarul şi toate detaliile pe care el le proiectase împreună cu mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>